Treceți la conținutul principal

Pistolari din toate blocurile, uniți-vă!

Despre cum denaturează ”mass media”  din România adevărul, în cel mai pur dispreț față de realitate și față de niște concepte goale astăzi de conținut, cum ar fi deontologia profesională, bunul-simț sau respectul față de ceilalți actori sociali:

De două zile urlă ”televiziunile de știri” despre ”pistolarul din Vitan care a pus pistolul la tîmplă unor studenți”.

Pistolarul din Vitan este de fapt un cetățean al cărui copil mic nu este lăsat constant să se odihnească de niște derbedei care fac noaptea gălăgie sub geamul omului.

A încercat să se înțeleagă cu ei omenește, să îi convingă, cu vorba bună, să nu mai facă noaptea gălăgie.

Studenții, pardon, derbedeii, au fost însă foarte obraznici și i-au dat cu tifla. Atunci omul s-a enervat și situația a degenerat în schimb reciproc de pumni și palme.

Aflat în vădită inferioritate numerică, ”pistolarul” a scos o armă neletală, cu bile, să se apere.


A fost însă de ajuns ca televiziunile tabloide de știri de la noi să facă din asta un subiect suculent și să inflameze opinia publică.

Cînd, ”căutat de organele de ordine”, încurajate de pe margine de ”jurnaliști”, omul s-a dus la secția de poliție, ca să încerce să lămurească problema, urlau, din nou, buletinele de știri, prezentîndu-ne faptele de vitejie ale bravilor noștri polițiști, care au prins pistolarul periculos.

Acum omul este reținut pentru mai multe capete de acuzare, total nedrept și pompieristic, pentru că nu poate rata Garcea ocazia să se dea puternic, în lumina reflectoarelor.

Eu nu zic că nu a greșit, atunci cînd s-a încăierat cu derbedeii ăia.

Problema e că în țara asta nu te protejează nici una din așa zisele instituții ale Statului și așa te vezi silit să îți asumi riscul de a încerca să îți faci singur dreptate.

La nici 50 de m de grupul de blocuri în care se află și umila mea casă, Primăria Sectorului 3 a aprobat un șantier monstru, care de patru luni de zile ne-a făcut viața un calvar, fiindu-ne practic imposibil să dormim noaptea sau să ne odihnim ziua, din cauza zgomotelor permanente.

Au existat nenumărate sesizări la primărie, la poliția locală și către secția de poliție din proximitate, de la un număr foarte mare de cetățeni, care au reclamat, cu revoltă și stupoare, încălcarea zilnică, violentă, a oricăror norme de civilizație, bun-simț, privind orele de odihnă, regulile de conviețuire șamd, din partea maimuțelor decerebrate care fac, zi și noapte, un zgomot infernal pe șantierul cu pricina.

Dar, pentru că nu a fost rost de șpagă sau să amendeze pe careva pentru tulburarea liniștii publice sau pentru exces de viteză, sesizările și reclamațiile au fost tratate de organele de ordine fix cu curul, scuzați cacofonia.

Eu personal, pe persoană fizică, am trimis relatări ale situației la redacțiile televiziunilor de știri.

Șoc! Șoc! Șoc și groază! Pentru că nu era nici un pistolar implicat, nici o rapandulă, nici o pițipoancă, nimic, nici măcar nu s-au deranjat să vadă despre ce este vorba.

Pînă la urmă, o să îmi iau un pistol cu bile de plastic din librărie.

Dacă o să fie un pistolar implicat, poate totuși se deplasează Garcea pînă aici să ma amendeze și ”jurnaliștii” să mai facă niște știri de tot căcatul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit

KITSCH-ul şi modernitatea

( după Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii) Una dintre caracteristicile epocii noastre este aceea că am început să ne obişnuim cu schimbarea. Chiar şi experimentele artistice cele mai extreme par a stîrni prea puţin interes sau entuziasm. Imprevizibilul a devenit previzibil. Dacă modernitatea a orchestrat apariţia unei ,,estetici a surprizei’’, momentul de faţă pare a guverna totalul ei faliment. Astăzi, cele mai diverse produse artistice, acoperind toată gama, de la esoteric-sofisticat la kitsch-ul pur, îşi aşteaptă unele lîngă altele, în ,,supermarketul cultural’’, consumatorii respectivi. Estetici care se exclud una pe alta coexistă într-un şah etern, nici una nemaifiind în stare să preia cu adevărat conducerea. Cei mai mulţi analişti ai artei contemporane sînt de acord că lumea noastră este o lume pluralistă, în care orice este îngăduit din principiu. În cursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea a apărut o sciziune ireversibilă între modernitate în sens de etapă în

Intemeierea statului Israel

1. Premise Lupta pentru dominatie si sfere de influenta in regiunea dintre Mediterana si marele Golf al petrolului a inceput inca de acum doua secole, cand teritoriile respective apartineau Imperiului Otoman. Prin pozitia sa strategica deosebita, facand legatura intre trei continente, Orientul Mijlociu a suscitat permanent interesul marilor imperii ale timpului, fiecare dintre acestea cautand sa se interfereze si sa acapareze cat mai mult spatiu in regiune, odata cu destramarea asteptata a Imperiului Otoman. Rezultatul primului razboi mondial a dat castig de cauza Marii Britanii si Frantei, care au preluat mostenirea otomana sub forma “mandatului” si a “protectoratelor” asupra celei mai mari parti din regiune, ignorand complet aspiratiile de libertate si independenta ale popoarelor ce traiau in aceasta parte a lumii. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Franta a disparut de pe scena Orientului Mijlociu, iar pozitiile Marii Britanii s-au diminuat continuu, harta politic