Treceți la conținutul principal

Omul – in pragul disparitiei

Tot respectul pentru conservationistii care se zbat pentru apararea speciilor pe cale de disparitie, pentru conservarea zestrei genetice a Terrei si trecerea ei in conditii cat mai apropiate de cele actuale generatiilor urmatoare.E de admirat lupta lor cu hulpavele companii corporatiste, care in goana lor vorace pentru profit neconditionat se lupta pentru resurse lipsite de orice retinere,in cel mai crud dispret fata de natura inconjuratoare si fata de adevar.

Cred insa ca se scapa un element esential din vedere.Noile standarde culturale ce se incearca a fi impuse fac ca insasi natura umana sa fie in mare pericol. Omul – primata este o specie aproape disparuta.El a fost inlocuit de omul-furnica,de omul albina.Omul insecta.Cultura de firma in plin proces expansionist nu are nevoie de indivizi,de oameni cu idei proprii,cu aspiratii personale.Lucratoarele sunt la mare cautare acum. Oameni-lucratoare, care sa slujeasca supusi si fara cracnire asa – zisul interes comun, in fapt interesul tiranic al Matcii monarhe.Globalizarea culturala vrea sa ii rupa de traditii, de radacinile lor, de caracteristicile individuale si apartinand culturilor nationale.Si asta pentru ca are loc o globalizare bazata strict pe interese politice si economice si nu pe evolutia mentala si tehnologica.Este nevoie de roboti fara suflet, care sa execute ordine cu exactitate si care sa nu puna intrebari.Constiinta si etica nu mai sunt luate in consideratie ca trasaturi ale fiecarui individ.Ele sunt acum servite tuturor ca bunuri de larg consum, fabricate de masinarile de propaganda ce au acaparat marea majoritate a artelor in acest scop.

Populatia nu mai este privita ca o suma de indivizi,ci ca o masa amorfa.Oamenii nu mai sunt oameni,in noua conceptie.Oamenii sunt numere.Elemente de statistica.Dar poate fi sufletul cuantificat?Se pot face calcule in ceea ce priveste greutatea sufletului,resursele pe care le consuma?Nu e cazul,pentru ca sufletul este un element scos din ecuatie.El este inlocuit cu arta de consum,cu religia de consum, cu filosofiile de viata ieftine de consum.Oamenii sunt acum invatati ce sa gandeasca,cum sa gandeasca,cand sa gandeasca.Dar mai grav, se incearca o manipulare a celor mai launtrice sentimente:ni se spune ce sa uram,pe cine sa uram,pe cine sa iubim,ni se spune ce este dragostea.Pot fi ura si iubirea spuse?Pot fi ele prezentate la televizor in format mai dinamic sau mai static,la stiri sau in emisiunile de divertisment,intrerupte de momente publicitare?Iata ca da.Personaje create artificial de mass-media, (cu largul concurs din umbra al celor ce impun noua societate) devin exemple de urmat, impun noi valori morale,culturale si de conduita.Comportamentul lor este intotdeauna cel adecvat, iar cine se opune lor devine brusc un element de disconfort pentru linistea sociala si este repede marginalizat.Ca rezultat direct al globalizarii, milioane,zeci de milioane de oameni adorm crezandu-se tineri si nlinistiti,importanti oameni de afaceri,avocati de succes,magnati in industria petroliera,self-made men and women.

Cel mai trist este probabil ca cei din paturile sarace sunt cei mai intoxicati.Apasati de grija zilei de maine,viseaza cu ochii deschisi cum pun pe picioare afaceri,cum se imbogatesc peste noapte ca personajele hollywoodiene sau proteviste,cum invart destine pe degete,tes intrigi si consuma energii nebanuite ca urmare a celor vazute in filmele artistice de propaganda.Atmosfera idilica prezentata in aceste filme si nu numai, un anumit tip de personalitate apartinand asa-numitului mediu de firma, prezentat cu obstinatie pe ecranele televizoarelor, conduc in final la depersonalizarea indivizilor.Pentru a atinge bunastarea promisa, prezentata din toate unghiurile in mass-media,bunastarea societatii globalizate de consum, si cel mai pasnic om se transforma sau viseaza ca se transforma intr-o fiara ,gata sa-si calce pe suflet si pe sufletele celor de langa el,gata sa uite de vechea morala si de invechitele percepte ale iubirii fata de aproapele sau si imbratiseaza fara nici o urma de retinere noile legi de piata, noua moralitate a profitului neconditionat.Tot mai des ne este prezentat pe televizoare modul in care animalele de prada isi ucid victimele.Gratie avansului tehnologic putem vedea acum cu lux de amanunte cum leul sugruma antilopa,cum soimul omoara alte pasari.Asadar,este o.k. sa ucizi.Natura firii o cere.Lumea este impartita in prada si pradator.Chiar si lumea oamenilor.Iar societatea consumista are grija ca oamenii sa aibe pentru ce sa ucida.Cine nu ar face moarte de om pentru un Mercedes ultimul tip sau pentru binecuvantarile audio-video pe care le pot aduce aparatele electronice de ultima generatie?In reclame,in campaniile publicitare,chiar este prezentata situatia in care diferite produse sau nevoia asa-zis stringenta de a le avea au intaietate in fata relatiilor inter-umane,sistemul de valori si de prioritati este rasturnat in favoarea omului avid de aceste produse ale pietei de larg consum.Se ajunge astfel ca toti sa ne dorim neconditionat aceleasi lucruri,sa avem aceleasi false idealuri si scopuri marunte in viata.Valori,traditii seculare sunt date la o parte in fata noilor fetisuri consumiste.Consumismul se manifesta inclusiv (sau,mai ales) in manifestarile culturale si artistice,in produsele culturale de masa,destinate unei audiente cat mai largi posibile.Main streamul cultural este astfel gandit incat sa nu solicite intelectual prea mult, consumatorul nu trebuie sa inceapa sa gandesca,sa isi puna probleme si sa fie astfel distras de la rolul gandit pentru el.Sufletul trebuie sa ii ramana in dulcea amortire a individului non-personalizat,fara responsabilitati altele decat cele dictate de noii sai superiori morali.Si profesionali.Indivizii nu isi mai permit hobby-uri si pasiuni personale,pentru ca acestea conduc la dezvoltarea personalitatii , a individualismului, chiar a mandriei de sine.De pe urma lor se poate ajunge la evolutie mentala si intelectuala,la separatism in gandire si idei,lucruri foarte nocive pentru societatea gandita de conducatorii ei actuali.

In perspectiva mileniului trei aveam speranta ca specia umana va evolua mental,intelectual si cultural astfel incat sa putem vorbi de omul viitorului.Un om al tehnologiei si si al problemelor de ordin filosofic-religios-cultural, lipsit de griji materiale si preocupat in cea mai mare masura de elevarea spirituala, de cultivarea sufletului.Dar pentru a vorbi de o specie in totalitatea ei trebuie ca transformarile sa aiba loc in mod unitar.Ori, mileniul trei se evidentiaza tocmai prin adancirea prapastiilor economice,sociale si culturale.Preocuparile strict materiale sunt in prim plan,starnesc conflicte si conflagratii la scara planetara.Nimeni nu se gandeste la cercetare,la dezvoltarea de noi tehnologii in vederea obtinerii de surse alternative de energie.Sau,cine se gandeste,este in impas din lipsa de fonduri, pentru ca fondurile merg in alcatuirea si intretinerea de forte armate.Armate foarte necesare pentru exercitarea influentei si controlului asupra extractiei si transportului de combustibili fosili.Se poate oare spune ca am ramas in stadiul de oameni ai pesterilor,ce se inghesuie unii in altii pe langa foc?Focul ne controleaza inca viata ?Cine detine focul are puterea absoluta?Se pare ca da.Energia atomica produsa de om este foarte costisitoare si poluanta.Nimeni nu se gandeste la noi cai de divizare a atomului,la obtinerea de energie ieftina si nepoluanta pentru toata lumea,astfel incat problema materiala sa dispara.Oare pentru ca daca s-ar intampla asta s-ar pierde controlul asupra focului si,implicit,asupra oamenilor?

Poate ca oamenii au nevoie sa fie controlati.Poate ca linistea relativa a ideii ca altii iau deciziile pentru ei ii face pe oameni sa se domesticeasca, sa se gudure ca un caine pe langa stapanul lui.Noi,maidanezii pe doua picioare,nu putem decat sa speram ca pe viitor nu vom fi haituiti ca maidanezii patrupezi si ca, asemeni lor, nu vom fi vaduviti de ultima farama de suflet ce salasuieste in car-casele noastre goale.

Ion Alecsandru, decembrie 2005

Comentarii

  1. Trebuia sa imi dau seama ca e un post. Oricum, sunt de acord cu tot ceea ce ai spus. Restul comentariului poti sa il vezi pe siteul meu. Revolutie culturala? Cand? Unde? Eu sunt gata. Lupt cu chestia asta de vreo patru ani, dar nu am avut pe nimeni alaturi si ca sa latri singur la luna e cam drastic. Si cu toate astea am urlat. Deschide o campanie si ai sustinerea mea. Si sunt sigura ca nu numai pe a mea. Mai sunt oameni dornici sa faca ceva pentru tara asta.
    Fii tu initiatorul si vor veni si altii sa te urmeze.

    RăspundețiȘtergere
  2. Un singur individ impotriva unei multimi are tot atitia sorti de izbinda ca doi, trei, cinci sau patrusprezece indivizi impotriva aceleiasi multimi. As fi spus gloata, dar Raul nu este neaparat haotic, exista poli de putere care au grija ca el sa se propage. Din pacate, imi e foarte greu sa ma vad ca pe un pol, ca pe o borna in aceasta lupta, pe care recunosc ca o consider deja pierduta. Latram la luna si nimic mai mult.Atit timp cit puterile institutionalizate (scoala, biserica, puterea politca) nu fac nimic, unul, doi, trei, cinci sau patrusprezece indivizi, fie si la unison, nu pot schimba un mod de gindire, o societate. Doar daca sint cu adevarat geniali. Sau daca pun mina pe puterile institutionalizate...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Mass media şi spirala tăcerii. Opinii majoritare. Opinii minoritare

III DINAMICA OPINIEI PUBLICE

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu.

1. Fabricarea ştirilor: construcţia socială a realităţii. Agenda media
http://ionalecsandru.blogspot.com/2008/01/fabricarea-tirilor-construcia-social.html

2. Mass media şi spirala tăcerii. Opinii majoritare. Opinii minoritare

Mass media nu au doar capacitatea de a stabili ceea ce este important, ele stabilesc, simultan, ce este important şi legitim. Mai mult, mijloacele de informare în masă chiar conferă legitimitate, atrag atenţia asupra unor aspecte de o importanţă uneori discutabilă, aruncând altele în obscuritate. Mass media au capacitatea de a legitima o…

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu.

1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate

Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în literat…

Mosule, te rog, vino si la catei!

Azi, intr-o benzinarie de pe autostrada Bucuresti-Pitesti, pe la ora 7 seara, o catelusa talie mica, un fel de corcitura de chihuahua, intimpina foarte increzatoare si dind din coada toate masinile care intrau in incinta peco-ului.

Cind m-am dat jos din masina, am mingiiat-o, a inceput sa sara pe mine si sa ma pupe - am vazut ca avea si catei, amarita - avea mameloanele umflate. Nu am rezistat, i-am luat un sandvich dinauntru, ca altceva mai potrivit nu am gasit, si am vrut sa i-l dau - cind am iesit cu mincarea in mina, ca din senin, am fost inconjurat de vreo 8-9 ciini, de toate taliile si virstele, veniti in goana de pe maidanele din jur, care au inceput sa sara pe mine, sa le dau sandvichul - pina la urma, unul mi l-a tras din mina, asa, in ambalaj, si a fugit cu prada pe cimp, urmat de toata haita. Bleaga mea de chihuahua a ramas linga mine, cu coada intre picioare...ce sa-i fac?


Am intrat si i-am luat alt sandvich cu sunca si cascaval, ca oricum ma dau banii afara din casa, si am…