Treceți la conținutul principal

"Sink fast, let's go"

Aşa se termina concertul acum doi ani, în Preoteasa, cînd trupa a dat o cîntare de excepţie, deşi Barney a venit din Serbia cu piciorul luxat şi abia se mişca.

Şi aşa a început anul acesta, cu probele de sunet făcute chiar de membrii trupei. Aici Mitch Harris dă nişte note pe chitară.

''Proba de sunet'' a lui Dany Herera a fost de fapt un scurt, dar fooooaaaarte convingător solo de tobe.

Da, Napalm Death s-au ţinut de cuvînt. Au promis acum doi ani că revin în România şi iată că s-au întors. Au venit tot cu mîinile în buzunare (ştiu din sursă sigură că au avut doar chitările cu ei) şi au fost iar excepţionali. Cum rezistă nişte oameni de peste 40 de ani în ritmul ăsta nu mă întrebaţi, că nu ştiu să vă spun. Iniţial am crezut că apelează la ceva ''întăritoare'', dar am vorbit cu ei după concert şi erau perfect limpezi şi cu ochii clari. Foarte obosiţi, dar doar atît. În plus, mi-a plăcut cum cîntat Dany la gioarsa aia de tobă şi cum a înfundat tobele mari cu gecile oamenilor din echipă. Cred că era toba pusă la dispoziţie de organizatori, care se vedea clar după grimasele englezului că nu îi era deloc pe plac. Dealtfel, nici mulţi dintre spectatori nu prea au înţeles ce s-a petrecut acolo. Au fost cu totul maxim 250 de oameni, dintre care (trebuie să recunosc că spre marea mea mirare) multă puştime, un fel de emo-rockări, fără plete dar cu părul în ochi. Au citit ce a mai răsuflat prin presă despre concert şi au venit şi ei să vadă. Măcar că i-am văzut pe mai mulţi punîndu-şi mîinile la urechi şi uitîndu-se înspăimîntaţi spre valurile de la pogo care mai ajungeau pînă în faţa scenei. Unul dintre ei, la proba de sunet a tobei, îi zicea altuia: ''bă, ăla cred că e tobarul, că prea le are''. Şi cînd colo, ce să vezi, era saxofonistul...în fine, să nu fiu rău. E bine că mai vin şi puştani din ăştia pe la concerte, măcar că îmi e teamă că uşor-uşor scena metal de la noi devine una disco-rock. Cum dealtfel a remarcat şi Mark ''Barney'', vocalul, care a ironizat scena pe care cînta (locaţia Becker Brau, fosta Why Not): e o scenă care nu îmi place, joasă, ''disco-type''. Una peste alta, pentru mine a fost o seară foarte mişto. Avînd în vedere că locaţia a fost foarte aproape de casa mea, iar atmosfera a fost una intimă, cu puţini spectatori, m-am simţit de parcă Napalm Death ar fi cîntat la mine în sufragerie. Mulţumesc mult, băieţi, că sînteţi atît de adevăraţi în continuare. Metal brothers unite!

Napalm Death - ''Sink fast, let's go'' live in Becker Brau, Bucahrest, 12 January 2008

P.S.: Poze cu mine şi cu doi din membrii trupei, Mark (voce) şi Shane (bas), puteţi vedea aici: http://www.myspace.com/cavalecsi

P.P.S.: Mai multe detalii despre Napalm Death şi despre cel mai nou album al lor, ''Time waits for no slave'', aici: http://www.myspace.com/napalmdeath .

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit

KITSCH-ul şi modernitatea

( după Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii) Una dintre caracteristicile epocii noastre este aceea că am început să ne obişnuim cu schimbarea. Chiar şi experimentele artistice cele mai extreme par a stîrni prea puţin interes sau entuziasm. Imprevizibilul a devenit previzibil. Dacă modernitatea a orchestrat apariţia unei ,,estetici a surprizei’’, momentul de faţă pare a guverna totalul ei faliment. Astăzi, cele mai diverse produse artistice, acoperind toată gama, de la esoteric-sofisticat la kitsch-ul pur, îşi aşteaptă unele lîngă altele, în ,,supermarketul cultural’’, consumatorii respectivi. Estetici care se exclud una pe alta coexistă într-un şah etern, nici una nemaifiind în stare să preia cu adevărat conducerea. Cei mai mulţi analişti ai artei contemporane sînt de acord că lumea noastră este o lume pluralistă, în care orice este îngăduit din principiu. În cursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea a apărut o sciziune ireversibilă între modernitate în sens de etapă în

Intemeierea statului Israel

1. Premise Lupta pentru dominatie si sfere de influenta in regiunea dintre Mediterana si marele Golf al petrolului a inceput inca de acum doua secole, cand teritoriile respective apartineau Imperiului Otoman. Prin pozitia sa strategica deosebita, facand legatura intre trei continente, Orientul Mijlociu a suscitat permanent interesul marilor imperii ale timpului, fiecare dintre acestea cautand sa se interfereze si sa acapareze cat mai mult spatiu in regiune, odata cu destramarea asteptata a Imperiului Otoman. Rezultatul primului razboi mondial a dat castig de cauza Marii Britanii si Frantei, care au preluat mostenirea otomana sub forma “mandatului” si a “protectoratelor” asupra celei mai mari parti din regiune, ignorand complet aspiratiile de libertate si independenta ale popoarelor ce traiau in aceasta parte a lumii. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Franta a disparut de pe scena Orientului Mijlociu, iar pozitiile Marii Britanii s-au diminuat continuu, harta politic