Treceți la conținutul principal

Enemy of God

Concertul Kreator de la „Zibiu” (Mille dixit) mi-a depășit, sincer, așteptările. Trupa nu a mai scos nimic nou din 2005 (cînd au lansat la apă „Enemy of God” - album bunicel, mai ales pentru vremurile tulburi pe care le traversează metalul). Mai mult decît atît, în ultimul timp am văzut destule legende ale rockului în mizerie, artiști care erau în stare să aducă la extaz mii de oameni și care acum trăiesc doar din gloria de altădată. Nu a fost deloc cazul cu veteranii nemți, care s-au prezentat pe scenă cu un mare chef de spectacol și au încîntat audiența prin prestația foarte energetică și exactă în același timp. Cel puțin pe mine, că nu vreau să vorbesc eu în numele tuturor. Mai ales că publicul ardelean nu a fost niciodată la fel de cald ca cel din București, și de data aceasta ardelenii păstrîndu-și reputația de cetățeni care se înclzesc foarte greu și nu intră cu una, cu două, în rezonanță cu artiștii. Părerea mea. Revenind la ce s-a petrecut pe scenă, Mille a fost mai ceva ca un tinerel, a zbierat și s-a ,,zbănțuit” pe scenă cît a durat toată paranghelia. Foarte mișto. Mai ales că bătrînii thrashului au venit cu proiecții video după ei și cu decoruri pentru scenă. Una peste alta, păcat doar de sonorizarea proastă, pe alocuri de tot că..tul. Organizatorilor Rockin' Transilvania ar trebui să le fie rușine - au stricat concertele a două mari trupe de thrash - Kreator și Testament, trupe cu care nu știu dacă ne vom reîntîlni foarte curînd pe aici, prin țară. Măcar că Mille a promis că revine. A..., și să nu uit. Ventor Reil (tobarul, pentru cine nu știe) a fost magnific. A venit ca omul serios, la program, și a asudat în continuu o oră și ceva, cît a durat concertul. Plus un solo de tobe foarte bun în deschiderea piesei Impossible Brutality, prima la bis. Altfel, exceptînd sonorizarea și o mare parte a publicului, de care nu pot spune că am fost foarte încîntat, am văzut thrash de cea mai bună calitate. La mai mare și mulțumesc, Kreator !





Dacă de Ventor Reil am fost pur și simplu fascinat, Paul Bostaph pot spune că a fost mai degrabă o dezamăgire. Venisem pregătit să văd un performance pe tobe de excepție (doar vorbim de urmașul lui Dave Lombardo în Slayer, nu?) și nu am văzut mai nimic. Tobele au fost plasate prea în spatele scenei și Bostaph s-a ascuns la propriu după o perdea groasă de fum de scenă. În plus, sunetul tobei a fost destul de neclar și confuz, după gusturile mele. Ce să o mai lungesc, abia se distingea ce lucra cetățeanul la tobe. Mai ales că sonorizarea plecată la morgă i-a afectat mult mai tare pe thrasherii americani decît pe celelalte trupe. În plus, Bostaph a avut în primele piese probleme și cu microfonul uneia din tobele mari, care a căzut constant. După o sesiune extrem de lungă și de enervantă de pregătire a instrumentelor, din partea tehnicienilor de sunet veniți cu trupa, rezultatele au fost execrabile. În fine, pe principiul ,,mulți aud, puțini înțeleg”, mie mi s-a părut că publicul a fost mai încîntat de concertul Testament decît de Kreator. Nu zic altceva decît - de gustibus. Dar mie mi s-a părut cu Chuck Billy a cam exagerat cu ooooo-ouu rile și că Bostaph a gîfîit de-a dreptul la unele piese. Poate nu putea să respire din cauza fumului prea gros de pe scenă. Una peste alta - i-am văzut și pe Testament live și nu poate fi decît un plus.



Metal brothers unite !

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit

KITSCH-ul şi modernitatea

( după Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii) Una dintre caracteristicile epocii noastre este aceea că am început să ne obişnuim cu schimbarea. Chiar şi experimentele artistice cele mai extreme par a stîrni prea puţin interes sau entuziasm. Imprevizibilul a devenit previzibil. Dacă modernitatea a orchestrat apariţia unei ,,estetici a surprizei’’, momentul de faţă pare a guverna totalul ei faliment. Astăzi, cele mai diverse produse artistice, acoperind toată gama, de la esoteric-sofisticat la kitsch-ul pur, îşi aşteaptă unele lîngă altele, în ,,supermarketul cultural’’, consumatorii respectivi. Estetici care se exclud una pe alta coexistă într-un şah etern, nici una nemaifiind în stare să preia cu adevărat conducerea. Cei mai mulţi analişti ai artei contemporane sînt de acord că lumea noastră este o lume pluralistă, în care orice este îngăduit din principiu. În cursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea a apărut o sciziune ireversibilă între modernitate în sens de etapă în

Intemeierea statului Israel

1. Premise Lupta pentru dominatie si sfere de influenta in regiunea dintre Mediterana si marele Golf al petrolului a inceput inca de acum doua secole, cand teritoriile respective apartineau Imperiului Otoman. Prin pozitia sa strategica deosebita, facand legatura intre trei continente, Orientul Mijlociu a suscitat permanent interesul marilor imperii ale timpului, fiecare dintre acestea cautand sa se interfereze si sa acapareze cat mai mult spatiu in regiune, odata cu destramarea asteptata a Imperiului Otoman. Rezultatul primului razboi mondial a dat castig de cauza Marii Britanii si Frantei, care au preluat mostenirea otomana sub forma “mandatului” si a “protectoratelor” asupra celei mai mari parti din regiune, ignorand complet aspiratiile de libertate si independenta ale popoarelor ce traiau in aceasta parte a lumii. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Franta a disparut de pe scena Orientului Mijlociu, iar pozitiile Marii Britanii s-au diminuat continuu, harta politic