Actuala situatie economica dezastruoasa in care se zbate Romania reprezinta o surpriza doar pentru cei care au preferat sa se uite in directia opusa atunci cind vocile specialistilor au avertizat, inca de anul trecut, ca, in lipsa unor factori de decizie competenti si nu foarte corupti, 2010 va fi un punct de cotitura in ceea ce priveste prabusirea economiei nationale.
Drept dovada, inaugurez azi un serial cu trei episoade, ce constau in articole publicate de mine in Financiarul, prin care avertizam ca economia romaneasca se va afla in 2010 la un punct de cotitura.
Stabilitatea cursului afecteaza ritmul PIB
Lichiditatea si increderea investitorilor, subminate de interventiile in piata
Decizia de a tine stabil cursul de schimb si de a nu permite monedei nationale o devalorizare puternica a avut costurile ei, afectand mecanismele economiei la nivel de dobanda de politica monetara si rata a inflatiei, se arata intr-o analiza a macroeconomistului englez Edward Hugh. Ca atare, contractia economica din prima parte a anului este mai puternica in Romania decat in alte tari din regiune.
Cauzele care au determinat criza economica si financiara cu care se confrunta in prezent tarile din estul, centrul si sudul Europei, precum si tarile baltice (cunoscute generic sub denumirea de EU10: Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Romania, Bulgaria, Letonia, Lituania si Estonia) sunt multiple si complexe, se arata intr-o analiza realizata de macroeconomistul englez Edward Hugh. Dar unul dintre factorii-cheie au fost chiar deciziile cu privire la politica monetara si la variatia cursurilor de schimb adoptate de guvernele diferitelor tari amintite.
Daca in tarile baltice si Bulgaria cursul de schimb este unul fix si nu a permis prea mult loc de manevra, iar Slovenia si Slovacia au aderat la moneda unica europeana, factorii de decizie din Polonia, Cehia, Ungaria si Romania au avut ca parghii de actiune in vederea redresarii economiei atat politicile monetare, cursurile de schimb ale monedelor nationale, cat si posibilitatea unor imprumuturi externe.
Doua abordari diferite
Problema este ca o politica guvernamentala mai stricta aplicata uneia dintre aceste trei parghii conduce la pierderea controlului asupra alteia, spune Edward Hugh, citand un studiu al economistului american Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie in 2008.
Deciziile luate de guvernanti in aceasta privinta au avut efecte mai degraba pozitive, cum a fost cazul in Polonia si Cehia, in timp ce in Romania si Ungaria se pare ca economiile nationale au avut mai degraba de suferit. Astfel, factorii de decizie din Polonia si Cehia au ales sa adopte o politica monetara stricta, preferand sa lase cursul valutar sa oscileze liber. In plus, guvernantii din cele doua tari au luat decizii impuse de cerintele pietei libere si de sentimentul economic exprimat de investitorii in economiile poloneza, respectiv, ceha. Edward Hugh apreciaza ca decizia a fost una foarte inspirata, pentru ca pozitia puternica a valutelor celor doua tari, castigata pe perioada dezvoltarii economice, a ajutat la reducerea presiunilor inflationiste, in timp ce abilitatea de a reduce rapid ratele de dobanda a condus la deprecierea monedei, ceea ce a ajutat la sustinerea exporturilor si la evitarea problemelor ce ar fi putut sa apara odata cu deflatia.
Stabilitatea cursului are pretul ei
De cealalta parte, Romania si Ungaria au sacrificat mult din controlul asupra politicii monetare, preferand un anumit grad de stabilitate a cursului de schimb. Mai mult decat atat, cele doua tari s-au expus riscului unei deprecieri puternice a increderii investitorilor in economie, odata cu apelarea la imprumuturi externe.
Fiind nevoiti sa accepte valori ridicate ale inflatiei, ca urmare a politicii de curs, factorii de decizie din cele doua tari nu au putut sa faca nimic pentru sprijinirea industriilor autohtone, a caror competitivitate a inceput sa fie subminata gradual. Lipsa exporturilor a condus la valori foarte mari ale deficitelor de cont curent, respectiv, la contractia economiei, dupa ce piata nu a putut sa mai sustina dezechilibrul dintre exporturi si importuri. O a doua problema este tendinta populatiei din cele doua tari de a abuza de creditele in valuta.
Pentru a stabiliza cursul valutar, oficialitatile au fost nevoite sa mentina dobanda monetara la niveluri mari, ceea ce a facut greu accesibila creditarea in monedele nationale, din cauza costului prea mare al creditelor. Astfel s-a creat un cerc vicios, pentru ca bancile centrale nu si-au mai putut permite sa lase cursul valutar sa oscileze in conformitate cu regulile unei piete libere, determinate de cerere si oferta, pentru ca o devalorizare masiva a monedelor nationale ar fi dus la incapacitatea celor care s-au imprumutat in valuta de a-si mai returna creditele. Ca o consecinta fireasca, creditele in valuta au o pondere mult mai mica in Polonia decat in Romania si Ungaria, in timp ce in Cehia sunt aproape inexistente.
Lichiditatea si increderea investitorilor, subminate de interventiile in piata
Decizia de a tine stabil cursul de schimb si de a nu permite monedei nationale o devalorizare puternica a avut costurile ei, afectand mecanismele economiei la nivel de dobanda de politica monetara si rata a inflatiei, se arata intr-o analiza a macroeconomistului englez Edward Hugh. Ca atare, contractia economica din prima parte a anului este mai puternica in Romania decat in alte tari din regiune.
Cauzele care au determinat criza economica si financiara cu care se confrunta in prezent tarile din estul, centrul si sudul Europei, precum si tarile baltice (cunoscute generic sub denumirea de EU10: Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Romania, Bulgaria, Letonia, Lituania si Estonia) sunt multiple si complexe, se arata intr-o analiza realizata de macroeconomistul englez Edward Hugh. Dar unul dintre factorii-cheie au fost chiar deciziile cu privire la politica monetara si la variatia cursurilor de schimb adoptate de guvernele diferitelor tari amintite.
Daca in tarile baltice si Bulgaria cursul de schimb este unul fix si nu a permis prea mult loc de manevra, iar Slovenia si Slovacia au aderat la moneda unica europeana, factorii de decizie din Polonia, Cehia, Ungaria si Romania au avut ca parghii de actiune in vederea redresarii economiei atat politicile monetare, cursurile de schimb ale monedelor nationale, cat si posibilitatea unor imprumuturi externe.
Presiunile inflationiste fac diferenta
O a treia consecinta a deciziei de a slabi controlul asupra politicii monetare a fost nevoia de a tolera o rata a inflatiei mai mare decat ar fi fost de dorit, in conditiile in care inflatia din Romania a inregistrat, la un moment dat, cea mai mare valoare din Uniunea Europeana (UE). Mai mult decat atat, Edward Hugh spune ca in tara noastra a existat o predispozitie a factorilor de decizie de a nu adopta masuri decisive in incercarea de a reduce presiunile inflationiste, justificari existand de fiecare data si fiind facute din diferite ratiuni, de ordin politic sau de alta natura, mergand pana la afirmatia ca in cazul Romaniei se poate vorbi de o distorsiune a pietei.
Rezultatul a fost ca, incepand cu 2005 si pana in prezent, in Romania s-a inregistrat in mod constant o crestere a costurilor salariale si o scadere a competitivitatii economice, acompaniate de cresterea dependentei de imprumuturile externe pentru a putea alimenta consumul domestic. Macroeconomistul englez conchide ca, analizand starea in care se afla in prezent economiile celor patru tari, deciziile luate in Polonia si Cehia se dovedesc a fi mult mai inspirate decat cele din Romania si Ungaria. Astfel, ultimele doua tari se confrunta in prezent cu contractii economice atat de severe, incat au fost nevoite sa solicite interventia Fondului Monetar International (FMI).
In acelasi timp, ambele au niveluri ale inflatiei cu mult peste valorile normale si politici monetare prohibitive, cu dobanzi ce se constituie in adevarate piedici in calea creditarii. De cealalta parte, in Polonia si Cehia economia a inregistrat o scadere mai putin accentuata, instabilitatea financiara nu este atat de mare, iar inflatia si nivelul dobanzilor sunt mult mai mici.
Datele concrete
Succesul politicilor adoptate de oficialii de la Bucuresti poate fi cuantificat prin evolutia principalilor indicatori economici, in comparatie
cu celelalte tari analizate. Astfel, daca in Polonia economia crestea cu 1% in primul trimestru al anului in curs, iar in Cehia inregistra o scadere anuala de 4,9%, in iunie 2009 contractia inregistrata de economia autohtona la nivelul primei jumatati a anului a fost de minus 8,8%, comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut, iar in Ungaria a fost de minus 7,4%.
Rata anuala a inflatiei a fost in schimb de 5,1% in iulie 2009 atat in Romania, cat si in Ungaria, in timp ce in Polonia a fost de 4,2%, iar in Cehia de 0,3%. Iar nivelul dobanzii de politica monetara este in prezent de 8,5% in Romania si Ungaria, in timp ce in Polonia este de 3,5% si in Cehia de 1,25%.
http://www.financiarul.com/articol_31762/stabilitatea-cursului-afecteaza-ritmul-pib.html
Drept dovada, inaugurez azi un serial cu trei episoade, ce constau in articole publicate de mine in Financiarul, prin care avertizam ca economia romaneasca se va afla in 2010 la un punct de cotitura.
Stabilitatea cursului afecteaza ritmul PIB
Lichiditatea si increderea investitorilor, subminate de interventiile in piata
Decizia de a tine stabil cursul de schimb si de a nu permite monedei nationale o devalorizare puternica a avut costurile ei, afectand mecanismele economiei la nivel de dobanda de politica monetara si rata a inflatiei, se arata intr-o analiza a macroeconomistului englez Edward Hugh. Ca atare, contractia economica din prima parte a anului este mai puternica in Romania decat in alte tari din regiune.
Cauzele care au determinat criza economica si financiara cu care se confrunta in prezent tarile din estul, centrul si sudul Europei, precum si tarile baltice (cunoscute generic sub denumirea de EU10: Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Romania, Bulgaria, Letonia, Lituania si Estonia) sunt multiple si complexe, se arata intr-o analiza realizata de macroeconomistul englez Edward Hugh. Dar unul dintre factorii-cheie au fost chiar deciziile cu privire la politica monetara si la variatia cursurilor de schimb adoptate de guvernele diferitelor tari amintite.
Daca in tarile baltice si Bulgaria cursul de schimb este unul fix si nu a permis prea mult loc de manevra, iar Slovenia si Slovacia au aderat la moneda unica europeana, factorii de decizie din Polonia, Cehia, Ungaria si Romania au avut ca parghii de actiune in vederea redresarii economiei atat politicile monetare, cursurile de schimb ale monedelor nationale, cat si posibilitatea unor imprumuturi externe.
Doua abordari diferite
Problema este ca o politica guvernamentala mai stricta aplicata uneia dintre aceste trei parghii conduce la pierderea controlului asupra alteia, spune Edward Hugh, citand un studiu al economistului american Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie in 2008.
Deciziile luate de guvernanti in aceasta privinta au avut efecte mai degraba pozitive, cum a fost cazul in Polonia si Cehia, in timp ce in Romania si Ungaria se pare ca economiile nationale au avut mai degraba de suferit. Astfel, factorii de decizie din Polonia si Cehia au ales sa adopte o politica monetara stricta, preferand sa lase cursul valutar sa oscileze liber. In plus, guvernantii din cele doua tari au luat decizii impuse de cerintele pietei libere si de sentimentul economic exprimat de investitorii in economiile poloneza, respectiv, ceha. Edward Hugh apreciaza ca decizia a fost una foarte inspirata, pentru ca pozitia puternica a valutelor celor doua tari, castigata pe perioada dezvoltarii economice, a ajutat la reducerea presiunilor inflationiste, in timp ce abilitatea de a reduce rapid ratele de dobanda a condus la deprecierea monedei, ceea ce a ajutat la sustinerea exporturilor si la evitarea problemelor ce ar fi putut sa apara odata cu deflatia.
Stabilitatea cursului are pretul ei
De cealalta parte, Romania si Ungaria au sacrificat mult din controlul asupra politicii monetare, preferand un anumit grad de stabilitate a cursului de schimb. Mai mult decat atat, cele doua tari s-au expus riscului unei deprecieri puternice a increderii investitorilor in economie, odata cu apelarea la imprumuturi externe.
Fiind nevoiti sa accepte valori ridicate ale inflatiei, ca urmare a politicii de curs, factorii de decizie din cele doua tari nu au putut sa faca nimic pentru sprijinirea industriilor autohtone, a caror competitivitate a inceput sa fie subminata gradual. Lipsa exporturilor a condus la valori foarte mari ale deficitelor de cont curent, respectiv, la contractia economiei, dupa ce piata nu a putut sa mai sustina dezechilibrul dintre exporturi si importuri. O a doua problema este tendinta populatiei din cele doua tari de a abuza de creditele in valuta.
Pentru a stabiliza cursul valutar, oficialitatile au fost nevoite sa mentina dobanda monetara la niveluri mari, ceea ce a facut greu accesibila creditarea in monedele nationale, din cauza costului prea mare al creditelor. Astfel s-a creat un cerc vicios, pentru ca bancile centrale nu si-au mai putut permite sa lase cursul valutar sa oscileze in conformitate cu regulile unei piete libere, determinate de cerere si oferta, pentru ca o devalorizare masiva a monedelor nationale ar fi dus la incapacitatea celor care s-au imprumutat in valuta de a-si mai returna creditele. Ca o consecinta fireasca, creditele in valuta au o pondere mult mai mica in Polonia decat in Romania si Ungaria, in timp ce in Cehia sunt aproape inexistente.
Lichiditatea si increderea investitorilor, subminate de interventiile in piata
Decizia de a tine stabil cursul de schimb si de a nu permite monedei nationale o devalorizare puternica a avut costurile ei, afectand mecanismele economiei la nivel de dobanda de politica monetara si rata a inflatiei, se arata intr-o analiza a macroeconomistului englez Edward Hugh. Ca atare, contractia economica din prima parte a anului este mai puternica in Romania decat in alte tari din regiune.
Cauzele care au determinat criza economica si financiara cu care se confrunta in prezent tarile din estul, centrul si sudul Europei, precum si tarile baltice (cunoscute generic sub denumirea de EU10: Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Romania, Bulgaria, Letonia, Lituania si Estonia) sunt multiple si complexe, se arata intr-o analiza realizata de macroeconomistul englez Edward Hugh. Dar unul dintre factorii-cheie au fost chiar deciziile cu privire la politica monetara si la variatia cursurilor de schimb adoptate de guvernele diferitelor tari amintite.
Daca in tarile baltice si Bulgaria cursul de schimb este unul fix si nu a permis prea mult loc de manevra, iar Slovenia si Slovacia au aderat la moneda unica europeana, factorii de decizie din Polonia, Cehia, Ungaria si Romania au avut ca parghii de actiune in vederea redresarii economiei atat politicile monetare, cursurile de schimb ale monedelor nationale, cat si posibilitatea unor imprumuturi externe.
Presiunile inflationiste fac diferenta
O a treia consecinta a deciziei de a slabi controlul asupra politicii monetare a fost nevoia de a tolera o rata a inflatiei mai mare decat ar fi fost de dorit, in conditiile in care inflatia din Romania a inregistrat, la un moment dat, cea mai mare valoare din Uniunea Europeana (UE). Mai mult decat atat, Edward Hugh spune ca in tara noastra a existat o predispozitie a factorilor de decizie de a nu adopta masuri decisive in incercarea de a reduce presiunile inflationiste, justificari existand de fiecare data si fiind facute din diferite ratiuni, de ordin politic sau de alta natura, mergand pana la afirmatia ca in cazul Romaniei se poate vorbi de o distorsiune a pietei.
Rezultatul a fost ca, incepand cu 2005 si pana in prezent, in Romania s-a inregistrat in mod constant o crestere a costurilor salariale si o scadere a competitivitatii economice, acompaniate de cresterea dependentei de imprumuturile externe pentru a putea alimenta consumul domestic. Macroeconomistul englez conchide ca, analizand starea in care se afla in prezent economiile celor patru tari, deciziile luate in Polonia si Cehia se dovedesc a fi mult mai inspirate decat cele din Romania si Ungaria. Astfel, ultimele doua tari se confrunta in prezent cu contractii economice atat de severe, incat au fost nevoite sa solicite interventia Fondului Monetar International (FMI).
In acelasi timp, ambele au niveluri ale inflatiei cu mult peste valorile normale si politici monetare prohibitive, cu dobanzi ce se constituie in adevarate piedici in calea creditarii. De cealalta parte, in Polonia si Cehia economia a inregistrat o scadere mai putin accentuata, instabilitatea financiara nu este atat de mare, iar inflatia si nivelul dobanzilor sunt mult mai mici.
Datele concrete
Succesul politicilor adoptate de oficialii de la Bucuresti poate fi cuantificat prin evolutia principalilor indicatori economici, in comparatie
cu celelalte tari analizate. Astfel, daca in Polonia economia crestea cu 1% in primul trimestru al anului in curs, iar in Cehia inregistra o scadere anuala de 4,9%, in iunie 2009 contractia inregistrata de economia autohtona la nivelul primei jumatati a anului a fost de minus 8,8%, comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut, iar in Ungaria a fost de minus 7,4%.
Rata anuala a inflatiei a fost in schimb de 5,1% in iulie 2009 atat in Romania, cat si in Ungaria, in timp ce in Polonia a fost de 4,2%, iar in Cehia de 0,3%. Iar nivelul dobanzii de politica monetara este in prezent de 8,5% in Romania si Ungaria, in timp ce in Polonia este de 3,5% si in Cehia de 1,25%.
http://www.financiarul.com/articol_31762/stabilitatea-cursului-afecteaza-ritmul-pib.html
Comentarii
Trimiteți un comentariu